lupt cu senzaţia de-a nu mai iubi
şi mi se învîrt porii într-un haos (i)material
o indiferenţa vulgară îmi impune să cred dragostea un mit,
chiar dacă ştiu că mitul a existat odată şi în mine
tăcerile dezgustate îmi cad pe umeri
(e posibil să fi aiurat pînă la faza unei certitudini că iubesc?)
picioarele se înfig într-un pămînt inundat de ploi închipuite
în piaţă o fată bătrînă îşi strigă pîinea: 9 lei la kg de roşii!
eu aş lua tone de-„a-te-nţelege” ca să nu mai mor atît,
dar tot ce-am vrut eu n-a existat încă
cor de tristeţi se-aruncă-n timpane
îmi deschei ultimul nasture, mai e ceva ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează