| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

vineri, 5 noiembrie 2010

selecţii din VIAŢA CA O CORIDĂ de Octavian Paler

• Nimeni nu e, se pare, atît de singur încît să stea de vorbă cu sine, despre sine, fără să resimtă asta şi ca o suferinţă.
• Potrivit unei preziceri pe care o ghicitoare i-a şoptit-o mamei, cînd eram copil, trebuia să mor la 44 de ani. Nu s-a întîmplat aşa (din fericire), în schimb la 44 de ani mi-am publicat prima carte.
• Uneori nu ştiu dacă a scrie are vreun sens. Ştiu bine numai că alte lucruri au pentru mine şi mai puţin sens.
• Primejdiile nu vin numai de la alţii.
• Dintre toate răspunsurile la întrebarea „de ce scrii?”, singurul care te încînta prin sinceritate era cel al lui Horaţiu: „Pentru că nu pot să dorm.” Dar nici acesta nu ţi se părea exact. Între timp ziceai, s-au descoperit numeroase somnifere şi totuşi producţia de poezie creşte.
• Paradisul şi luciditatea sunt incompatibile pentru om.
• Arena însăşi e împărţită în două zone: una scăldată de lumină, alta mai umbrită. Ca viaţa, nu ? Iar cînd taurul se năpusteşte, ce violent devine contrastul!
• Fericirea e sentimentul cel mai greu de suportat, de aceea numai cei curajoşi sunt capabili de fericire.
• De altfel, cerul era pentru noi altceva decît spun astronomii. Era o parte din sat, o anexă a lui. Nu-l împărţeam cu alte galaxii, cu alte planete şi nici macăr cu alte ţări sau judeţe. Îl împărţeam cel mult cu alte sate, aflate în imediata vecinătate a Lisei. Era cerul nostru şi el nu avea nimic în comun cu ceea ce, ulterior, am aflat că se cheamă cosmos.
• Poate copilăria n-a fost o vîrstă, ci o altă existenţă, mai precis un alt fel de existenţă. Un vis din care m-am trezit. Tot ce a urmat a fost viaţă.
• Ignoranţa deplină: pentru a fi trebuie să se ignore pe ea însăşi.
• Explicat, misterul nu se lămureşte, ci moare. Singura şansă de a-l păstra intact este de a renunţa să-l explici.
• Poate ca dragostea este adevărul cel mai puţin absurd în această lume care nu duce lipsă de absurdităţi.
• (La şcoală) Eram trataţi ca nişte roboţi, se făcea apel doar la memoria noastră, nu la inteligenţa noastră.
• Singurătatea mi-a dezvăluit că nu-mi ajung mie însumi.
• Cum să mai aibă un copil fiorul măreţiei naturii după ce l-au văzut pe regele junglei închis ca un şobolan ?
• Încrederea toreadorului în arta sa este o formă de a nu muri.
• Rolul artei nu este să ne vindece de viaţă, ci să ne îmbolnăvească de ea.
• Învingătorii consideră, de obicei, că tot ce doresc li se cuvine. Asta îi pierde.
• Faptul că nu ştiu ce este fericirea nu mă împiedică să cred în ea,
• Într-o coridă totul se ţese cu trei fire de cînepă, Răul, Iubirea şi Moartea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

critica perfecţionează