| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

duminică, 26 iunie 2011

cu sinele înecat în doruri

porii mei s-au deschis ca o gură
îmi cuprind gîtul cu palmele
şi-aud cum pulsul inimii aleargă prin mine
ca un tren accelerat pe o linie de cale ferată
fără staţii şi fără capăt
infinitul acesta eşti tu

prin fereastra deschisă
mă uit hipnotizată la crengile
din bătaia vîntului şi acoperişul ud
al vecinilor

potopul din afară
e potopul dinăuntrul meu

11 comentarii:

  1. E ca o gură de aer proaspăt poemul acesta . Îmi place mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt doi vinovaţi aici. ploaia şi..

    mulţumesc.
    diana

    RăspundețiȘtergere
  3. :) eşti minunată. simt uneori cum scrii în locul meu. mulţumesc, dragă oglindă

    RăspundețiȘtergere
  4. pentru nimic, Omule Frumos!

    diana

    RăspundețiȘtergere
  5. Potopul de afara va inceta odata,potopul din noi isi va umfla apele mereu...

    RăspundețiȘtergere
  6. potopul din mine e unul minunat acum. mi-ar plăcea să nu mai înceteze niciodată.

    diana

    RăspundețiȘtergere
  7. un poem frumos, scris intr-o notă nouă, ceva mai putin tristă!
    ma bucur sa aflu ca ai intrat intr-o zodie mai fericită! aşteptăm urmările şi în plan literar!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ultimele două versuri mi-au mers direct la inimă. Prin sânge.

    RăspundețiȘtergere
  9. Napocel, mulţumesc!

    Sandu Anca-Ioana, îmi pare bine.

    diana

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează