| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

duminică, 16 februarie 2014

ceai fără zahăr

mai ţii minte cum îţi scriam poezii de dragoste
şi numai tu ştiai ce înseamnă fluturele alb şi iarba
erai atât de mândru de tine încât deodată ai început
să citeşti tot ce scriu
şi eu n-am vrut asta
pentru că uneori te ucideam
alteori îmi făceam noi iubiţi
şi tu mă-ntrebai cine e Sasha cine e străinul 
până când într-o zi mi-ai spus că eşti gelos
pe aceşti bărbaţi
inventaţi de mine, iubite!
şi-ai început să citeşti altfel

mai ţii minte cum ni s-a spus că semănăm
şi cum ne-a blestemat văduva albă
pe treptele bisericii
iar tu-ai vrut să înjuri în numele meu

iubitule
aşa m-am obişnuit să-ţi spun în poezie
poate că tot de-asta am început să cred că te iubesc
         ai văzut tu vreodată cum arată dragostea?

douăzeci şi unu nu mai e la fel
dacă schimbi doi cu unu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

critica perfecţionează