Limbi străine şi alţi ochi (5)

Miki e preot. Lucrăm împreună. Am observat chiar din prima zi că unui 'mulţumesc' el îi răspunde tot cu un 'mulţumesc', deşi nu ar fi cazul. Şi zic greşit că nu ar fi cazul. Ultima oară când ne-am salutat la ora prânzului, i-am zis: 'bine, ne vedem la cantină. pa pa'. Ce-am primit ca răspuns? 'Mulţumesc'.

M-am gândit atunci că era ceva la mijloc şi nu e vorba despre competenţe lingvistice, aşa că a doua zi i-am cerut lui don Michel, că aşa-i zicem noi, să-mi descopere misterul. 

Zice el că a vorbi cu cineva este un act spiritual de care omul are nevoie pentru a supravieţui. Bun, rău, nu contează. Aşă că atunci când el spune 'mulţumesc', deşi mulţi îl privesc dubios, îi mulţumeşte interlocutorului pentru a-i fi dat ocazia de a schimba câteva vorbe.
Îmi plac feţele care zâmbesc şi-l privesc ciudat, întrebându-se parcă: de ce-mi mulţumeşte ăsta?

Azi, auzindu-mă vorbind în română, m-a întrebat cum e 'mulţumesc' în limba mea. Aşa am aflat că în limba lui (lingala) 'mulţumesc' şi varianta pentru 'poftim','nu-i pentru ce' sau 'cu plăcere' este aceeaşi. 

Eu îţi spun 'matondo', adică mulţumesc. Tu îmi răspunzi 'matondo', adică poftim. Obiceiul lui, îmi dau seama acum, are rădăcini mai adânci. 

Nu-i frumos oare?

Limbi străine şi alţi ochi (4)

Ha şi Hai

Când eram încă în Polonia, E. mi-a propus un exerciţiu pe care să-l fac dimineaţa. Când mă scol din pat să încerc să râd cu voce tare. Mai întâi o dată HA, apoi încă o dată HA şi tot aşa până încep să râd. Colega mea de cameră e din Armenia şi în limba lor DA-ul informal, se pronunţă HA. O să fac alt exerciţiu şi o să răspund la telefon ca ea: HA, mam!

Tot în limba lor, armeanul își zice HAI (scriu în pronunție pentru că nu știu varianta ortografică și, de fapt, tocmai pronunția mă interesează). Mi-a spus ea că atunci când trebuie să vorbească în engleză și interlocutorul o salută cu HI (care se pronunță HAI), ea ar vrea să-i răspundă: da, sunt eu, armeană. Sunt HAI adică.

Altă asociere care îmi vine în cap e HIGH (pronunțat tot HAI în engleză). To be high se referă la starea în care se află cel care fumează iarbă.

Unii spanioli când se prezintă spun: I'm from Espain, în loc de Spain.

Ciudat ar suna: I'm hai înțeles ca high.

Limbi străine şi alţi ochi (3)

Marea-bărbat

Nu ştiu dacă pentru alţii are vreo importanţă, dar pentru mine marea are graţia unei femei. Cu valuri liniştite sau în furtună, oricum îmi apare în faţă cu picioare suple şi păr lung, blond. În italiană însă, marea e însoţită de articolul determinativ masculin: „il mare”. Vă imaginaţi cum o fi marea-bărbat?

Noi, adică nu voi

Pronumele în limba bislamă, una dintre limbile oficiale ale Republicii Vanuatu, insulă în Oceania, are şase forme morfologice ale variante româneşti „noi”:
mitufala – noi doi fără tine
mitrifala – noi trei fără tine
yumitu – noi doi, eu şi tu
mifala – noi, adică nu voi
yumitri – noi trei, eu, tu şi el
yumi – noi toţi, fără deosebire

A la española

Când nu ştiam încă ce înseamnă „salir” în spaniolă, adică a ieşi/a pleca, şi îmi auzeam prietenii din ţara soarelui zicând „salimos esta noche”, îmi venea în minte „salire” din italiană, care înseamnă „a urca”. Era amuzant şi nici prea uşor să-mi alung din imaginaţie scena în care „ellos salen”, dar nu urcă, italieneşte, ci ies, de fapt, coborând scările din cămin, a la española.

Amăgitor în spaniolă era şi „tener” care înseamnă „a avea”, diferit de forma italiană „tenere” , tradus şi în română cu sensul de „a ţine”.

Le pain vs the pain

La Paris „le pain” o poţi cumpăra din zisele boulangerie. „The pain” englezească, însă, e în acelaşi timp concretă şi abstractă.